2/12/2011

A Fool’s Miracle

When, young and foolish in my quest,
I dared to light up a candle
inside the wise man’s literary cave
remember, don’t you?, how was I stared at,
and then told, like a puppy hard to handle
(and that was least what I would call a rave)
that miracles are never getting old or stale
it was as if I was committing an incest,
inside a blooming miracle, an invasion
of voracious orchids ganging up on me,
drumming their appetite with heated bites,
heavy madness but flowery still, what better
cold discontents can you fathom for an
irritated spine trying to go straight?...
and then I knew that I stepped inside the garden of duels
under a fidgeting eye of a restless master:
“How?!”, I shouted, as if the wise man was deaf and
unwilling to fight my paper sword, my vapor words…
“How do I make my own miracle into a fiber of truth?”…
“Hide it!”, ordered the old man,
and my tenderness was suddenly torn,
the sound of my feet pounding the ground
as if toys and years of play were ripped away,
thrown into a paralyzed wilderness…
“You, fool!”, he said, “There is your humility at stake!”,
but I was young and failed to see or hear his scorn
for love was my new miracle, I thought, and he feared it…
I nailed the puppy in a frame, and full of tiger fury,
forgetting shame, respect or pride, I told the geezer:
“You just don’t know what of my love to make!”…
my confidence so high, I felt as if I suddenly tamed
an army of wild and very angry bees…
He took my candle, a silent face, a wall of calmness
In a sea of youth, and handed me a note:
“love, when wrapped in words, is fruitless
and thoughts are helpless worms
when love’s fruit has no form…”
and later, by the water, with light from many candles
ravishing the waves, he whispered in my ear:
“Save your words, young man, a time for giving names
and writing songs will come
hold your horn and wait
your miracle is not yet born…” 

A flame in my hand

I stop in the streets and applaud

Lovers who I see kissing

I wave at the girls going mad

And I dance while you’re hissing

Do we know what it is still allowed

Are we hiding the jail in a song?

You’ve been bruising my ears all along

With a scar I had never vowed…

I’m hiding a flame in my hand

Come and get it, you proud lunatic!

Come and get it!

Or I’ll spend my life alone in the attic

Hating the songs you don’t understand…

You don’t understand!

Yes, I’m applauding, and the agony glows

Like a riddle squeezing my heart,

You whisper a curse and I’m falling apart…

The winter has finally murdered my toes…

4/07/2009

Jurnal

Luni
azi am rupt o frunză
am mîncat cu poftă la amiaz
am alergat prin toate librăriile după o carte
am cunoscut un cîine mic şi jucăuş
m-am împiedicat de un beţiv pe stradă şi am căzut
am rîs de ploaie
seara am citit din poeziile lui Brecht

Marţi
azi m-am trezit tîrziu
am vizionat un film prost
m-am intîlnit din nou cu cîinele cel mic si jucăuş
am privit un nor
am desenat un ochi deschis
îmi plac filmele lui Chaplin
am scris un cuvînt greşit în jurnal
e noapte şi stelele abia se văd…

Miercuri
azi am spart o nucă între dinţi
am alergat după o părere
am cumpărat un plic
am găsit un pumn de bani într-un coş de gunoi
am scuipat contra vîntului
am citit ultima pagină a unui ziar
pe cîinele cel mic si jucăuş l-am botezat
am scos mîinile din buzunar de mai multe ori
am adormit cu capul pe masă

Joi
azi m-a trezit miroul florilor de salcîm
am deschis uşa înainte de a fi strigat pe nume
am pus o frunză uscată între coperţile unei cărţi de poezii
am trecut prin faţa soarelui pe roşu
o părere, prinsă din zbor, mi-a tăiat răsuflarea
cîinele cel mic şi jucăuş a lătrat doar pentru mine o zi întreagă
am şters cu grijă praful de pe amintirea primei iubiri
am visat că am plîns şi totuşi nu m-am trezit

Vineri
azi am ascultat mai multe ore cum plouă
cîinele cel mic şi jucăuş e bolnav de singurătate
am dat o mînă de bani unui coşar
mi-am închiriat propria persoană unei piese de stradă
mi-am cumpărat bretele la pantaloni
am spart o oglindă
mi-am pansat din nou genunchiul julit
seara, înainte de culcare, am ajutat un orb să-si numere banii

Simbătă
m-am trezit de prea multa lumină
azi am sădit un pom în spatele unei case dărîmate
am dansat pe durata întregii amiezi
am încurajat virilitatea cîinelui mic şi jucăuş
după amiază am visat că zbor
am făcut o plimbare cu bicicleta
i-am închinat un poem copacului meu favorit
am privit soarele adormind şi apoi eu
am trimis un surîs ireal aceleiaşi prime iubiri

Duminică
azi am făcut cadou unei balerine cioburile oglinzii
am luat prînzul împreună cu cîinele mic şi jucăuş
am renunţat la bretele
am plîns din nou la acelaşi final din filmul lui Chaplin
mi-am închipuit că pot regăsi prima iubire intactă
şi am scris…

(s)curgere

in preistorie asa era:
barbatii treceau de la o frunza la alta
mototolind-o pe fiecare cu pasiunea
pe care nici ei nu si-o puteau explica
la vremea aceea
mai tirziu
cind a aparut istoria moderna
un cetatean pe nume Freud a incercat ceva
referindu-se la dorintele pe care epoca lui
le-a crezut necuviincioase – adica sexuale –
dar neintelegerile s-au inmultit inexplicabil
dupa cel de-al doilea razboi mondial :
vaduvele s-au organizat cerindu-si drepturile…
acum se asteapta replica…

ascultind bach cu gindul la un prieten posibil

la mari sărbători ne amintim
prieteni nu avem
plouă
clavecinul bine temperat năzuind
la comentarii echilibrate
ne amintim
temeiuri de bucurie nu
respiraţii nu
alternăm doar exprimările in funcţie de
culoare ritm şi scopul investiţiei
improvizăm? Nu
zdrobim clapele solemn
chiar întristînd acordurile
la sfîrsit o răsucire de buton
din nou imitată ca toate răsucirile noastre
de pînă azi
alunecare aproape clasică nu?
pînă cînd inefabilul devine bun public
amuletă pentru construcţia entuziasmului
dinamic cooperative impetuos
în sensuri desăvîrşit…
cu un asemenea prilej ne amintim
plouă
prieteni nu avem
sînt deschise cele şase ferestre
în timp ce noi aliniaţi într-un somn fără visene părăsim.

vorbind unui liriodendron

dragul meu arbore
iţi vorbesc ca unui prieten
în această umilă singurătate
iţi vorbesc ca unui arbore înţelegător
a cărui trunchi a trecut prin furtuni
la fel de nemiloase ca îngăduinţa
unui prea bun şi în acelasi timp indifferent
prieten.
dragul meu arbore
nimic din ce-ţi spun aici
nu poate fi repetat înspre
voioasele înaltimi spre care te îndrepţi
este secretul atîtor plimbări prin
nevolnicia imaginaţiei
care ne leagă într-o lungă tăcere…
noapte bună, prieten arbore al meu!

scrieri poetice

pentru cei care ma intreaba ce am scris, pentru cei care se intreaba ce fel de demoni m-au vizitat in timpul plimbarilor singuratice prin parcul Sub Arini din Sibiu, Central Park in New York, Herastrau in Bucuresti, si toate strazile, garile si aeroporturile care mi-au fost gazda a framintarilor poetice - pentru ca gindesc mai bine din mers, iata citeva exemple de scrieri vechi si noi, oglindiri ale unor stari firesti intr-o lume in care firescul e perceput din ce in ce mai mult ca bizar...
accept si sint recunoscator oricarui comentariu...